A mai rămas ceva din ideea de “justiție”, în afara lăcomiei?
Am găsit un articol la revista presei de dimineață care m-a indignat profund legat de pensiile speciale ale magistraților.
Am acceptat cu greu ideea de “special” motivat prin faptul că magistrații nu au voie să mai aibă alte activități în cursul vieții profesionale. “Cu greu” deoarece, în fapt, majoritatea oamenilor au această problemă – fie nu au timp, fie job-ul principal este mult prea solicitant, fie există restricții de non-concurență pe domeniul lor de competență, fie nu au capital suficient.
Cu și mai mare greutate pot să accept că se pensionează cu vreo 15-20 ani mai devreme decât restul.
Ca o consecință a celor două excepții, pensia lor se calculează diferit și nu are legătură cu principiul contributivității.
Acum tot ei își mai dau și prime de ieșire la pensie?
Europa Liberă a scris despre felul în care judecătorii au înțeles să aplice justiția în cazul unor dosare de corupție, vizat în articol fiind Bogdan Olteanu, condamnat inițial la 5 ani și eliberat între timp.